De cele mai multe ori, când intri într-o casă și vezi multe icoane pe pereți, îți poți da seama imediat că acea familie este puternic ancorată într-un sentiment religios autentic. Nu este însă și cazul teatrologului George Banu, care și-a umplut casa cu diverse reprezentări plastice ale lui Iisus Hristos, dar nu atât dintr-un sentiment de prosternare habotnică înaintea acestuia, ci mai degrabă din nevoia de a stabili o relație de prietenie intimă cu Mântuitorul, dar nu raportându-se la El ca la fondatorul unei religii, ci mai cu seamă ca la cel mai bun liant spre lumea spirituală.
În Iisușii mei, George Banu se confesează în legătură cu pasiunea sa pentru reprezentările artistice ale lui Hristos cel Răstignit, depănând amintiri vii despre o parte dintre piesele colecției sale, dar și dezvăluindu-și gândurile și sentimentele, atât de vagi uneori, alteori atât de complexe, ce-l încearcă zi de zi în preajma Iisușilor săi atât de dragi. Este o lectură potrivită în egală măsură pentru suflet și pentru minte, și o bună ocazie pentru fiecare cititor de a adăuga noi valențe adorației sale pentru Mântuitorul Iisus Hristos.
