Într-o zi, micul Taylor și-a propus să realizeze din cuburile sale ceva deosebit. Zis și făcut! Cu atenție și determinare a reușit să construiască un castel de-a dreptul grozav. Iar asta l-a făcut să fie foarte fericit! Dar bucuria lui s-a transformat rapid în întristare, căci un stol de păsări a venit și zburând chiar prin dreptul castelului său, l-a pus la pământ. Prima dată a venit un pui, cu binecunoscuta sa piuială, încercând să-l consoleze. Dar Taylor nu voia să fie consolat. Apoi a venit un urs, foarte supărat și agitat, și i-a propus să urle împreună, să își verse astfel năduful. Dar Teylor nu simțea nevoia să urle. Elefantul, cu proverbiala sa memorie, a venit din cale-afară de optimist, având soluția ideală pentru reconstrucția castelului: refacerea lui pe baza amintirii celui dintâi. Dar băiatul nu era dispus să facă acest efort de memorie. Hiena, toată numai un rânjet, i-a propus să-și râdă de această întâmplare, struțul cel speriat i-a sugerat să se ascundă, deși nu avea de ce, cangurul a venit hotărât să facă curat, șarpele a venit ispitindu-l să se răzbune pe situația creată și să distrugă la rândul său construcția altui copil. Dar Taylor nu a găsit potrivită niciuna dintre propuneri. Așa că au plecat toți, lăsându-l singur. Apoi a venit iepurele și, fără să scoată o vorbă, s-a cuibărit la spatele lui, oferindu-i căldura sa sufletească. Acest gest l-a făcut pe băiat să-și dorească ca iepurele să rămână. Și iepurele a rămas. Ușor, ușor, cei doi s-au împrietenit. Și după ce, simțind empatia iepurașului, i s-a destăinuit noului său prieten, dezvăluindu-și toate gândurile ce i-au trecut prin cap de la dărâmarea castelului, Taylor s-a hotărât să înceapă reconstrucția acestuia din temelii, fiind convins că va reuși să facă alt castel, cel puțin la fel de grozav ca și cel dintâi.

Dragi copii, povestea aceasta, pe cât de simplă pare, ascunde în sine o învățătură foarte frumoasă și foarte folositoare: atunci când vezi pe cineva în suferință, nu încerca să intri în sufletul lui prin cuvinte, căci uneori acestea sunt de prisos. Ci doar stai alături de el, în tăcere. Și de va voi acela să-ți vorbească, ascultă-l. Atât. E tot ce își dorește în momentele cele mai grele.