Christa Schroeder și-a publicat foarte greu memoriile legate de liderul nazist pe care l-a servit din iunie 1933 până la sinuciderea acestuia. Motivele sunt multiple, autoarea enunțând câteva prin prefața pe care editorul ediției în limba germană a pus-o în acest volum, prefață pe care și cititorii români o pot lectura. Nu ne interesează foarte mult motivele Christei Schroeder cât efectiv memoriile pe care le-a așternut pe hârtie pentru a servi posterității ce se întreabă cine a fost acest demonic Hitler.

Secretara lui Hitler nu amintește reacțiile lui Hitler în momente cheie precum debarcarea Aliaților sau decizia de implementare a Soluției Finale, momente care sunt înregistrate de alți memorialiști care au trăit lângă liderul nazist. Deosebit de interesantă viziunea romantico-idealistă pe care Schroeder o are față de doctorul Brandt, unul dintre cei mai îngrozitori medici naziști care au gândit și pus în aplicare exterminarea bolnavilor mintali sau a nou-născuților bănuiți a fi bolnavi de diferite maladii și malformații.

Memoriile Christei Schroeder sunt interesante mai ales datorită detașării pe care autoarea încearcă din răsputeri să o prezinte, însă pe care nu reușește să o cosmetizeze suficient, fascinația sa față de Hitler și de alte personalități naziste fiind evidentă. Impresia că Schroeder nu a știut nimic despre atrocitățile comise de regimul nazist rămâne doar la nivel de impresie – este cert că Schroeder cunoștea aceste atrocități la fel de bine ca și șeful ei, iar informațiile cu adevărat importante pe care aceasta le deține cu privire la personalitatea reală a lui Hitler au fost păstrate în sufletul ei și le-a dus în mormânt.