Probabil cel mai cunoscut sistem filosofic din China antică a fost confucianismul, care avea la bază principiul moralei și al bunei înțelegeri între semeni. Însă în Epoca Statelor Combatante, în timpul dinastiei Zhou de Răsărit (aproximativ secolul al III-lea î.Hr.), un nou sistem filosofic se opunea cu acribie adepților lui Confucius. Este vorba despre „școala legistă”, ce viza atât filosifia cât și gândirea politică, a cărui principal criteriu în conducerea statului era aplicarea obiectivă a legilor de către judecători obiectivi, care să nu se bazeze pe criteriul alunecos al moralei subiective. Unul dintre adepții acestei școli a fost și Han Feizi, un prinț din familia regală a statului Han. Acesta se distingea însă de restul legiștilor prin faptul că prezenta legea în termeni taoiști, ca pe o rotiță din angrenajul universului. Ideile sale l-au influențat în acea epocă pe primul împărat al Chinei, Qinshi Huangdi.
Fiind în egală măsură și legist și taoist, el și-a expus ideile inclusiv sub forma unor povești taoiste, un gen literar specific acelei epoci și acelei culturi, de mici dimensiuni, în care este expusă o singură întâmplare, urmată de o morală, asemănător din acest punct de vedere cu fabulele europene de mai târziu. Deși, în poveștile tao ale lui Han Feizi, morala nu este întotdeauna explicită, rămânând și la dispoziția cititorului să înțeleagă ce vrea din poveste. Ediția de față adună la un loc doar șapte din nenumăratele astfel de povești ale filosofului legist, iar în acestea sunt criticate tot atâtea deprinderi greșite, atât ale oamenilor simpli, cât și ale capetelor încoronate, așa cum se va vedea chiar din povestea ce dă titlul acestei culegeri. Printre acestea enumerăm ignoranța, neîncrederea de sine, impostura sau lenea altoită pe prostia sadea.
Un fapt deosebit de interesant la această ediție este acela că toate textele sunt redate inclusiv în limba chineză, grafia originală fiind însoțită și de scrierea fonetică, pentru folosul celor ce vor să învețe limba „nestematelor de jad”. De asemenea, la începutul cărții există un capitol dedicat pronunției.
