Artur Paz Semedo lucrează într-o fabrică de armament ușor și muniții. Este pasionat de război. Citește cărți, vede filme. În momentul în care dă peste un text despre un eveniment din Războiul Civil Spaniol în care se spune povestea unei bombe care nu a explodat și în care s-a găsit un bilețel scris de cei care munceau în fabrica de armament care anunța că vor sabota bombele pe care le fac, viața lui Artur Paz Semedo se frânge. Se credea, alături de colegii săi, un erou. Credea că munca pe care o face este sfântă. Zăpăcit, se hotărăște să caute în arhive ca să descopere dacă nu cumva sabotorii nu erau chiar angajați ai firmei la care lucrează.
Volumașul strânge, alături de cartea neterminată de Saramago, alte două texte semnate de Robert Savian și Filip Florian. Deși nu se ridică la nivelul scriitorului premiat cu Nobel, cei doi reușesc să croșeteze simpatic două povestiri pe lângă chipul lui Artur Paz Semedo. Cartea are parte de o scriitură plăcută, interesantă și este o adevărată simfonie dedicată memoriei lui Saramago. Desenele lui Gunter Grass sunt cu adevărat cireașa de pe acest tort literar.
