Leul Leon, ajuns rege peste celelalte animale, după o scurtă perioadă în care a fost modest și blând, a început să comande complet irațional și să dea ordine din ce în ce mai absurde, doar pentru a-și menține supușii în stare de frică și pentru a-i manipula astfel mai ușor. De exemplu, într-o zi a interzis zborul și a ordonat ca toate păsările să frângă aripile puilor imediat ce aceștia ies din ou. Și toate păsările s-au supus. Sau aproape toate, căci Iosefina, tristă că iubitul ei fusese călcat de un elefant, uită cu totul de această poruncă, iar când puiul ei s-a născut, i-a pus numele Ghiduș și l-a lăsat să se dezvolte normal. Iar el, dovedindu-se demn de numele său, făcea numai ghidușii. 

Într-o zi, pe când regele Leon se plimba, în ovațiile forțate ale tuturor animalelor, lui Ghiduș i s-a părut atât de stupidă această defilare încât a zis că Leon nu merită să fie rege. Și i-a luat, din zbor, coroana de pe cap. Iar după ce a purtat-o prin văzduh, i-a dat drumul în capul unui purceluș. Acesta, văzându-se rege, a decretat că spălatul o dată pe an este suficient. Și a dat ordin să fie smulși dinții animalelor carnivore. Așa că, Ghiduș i-a luat și lui coroana și a pus-o pe capul unui crocodil, care, la rândul său a dat o lege ca toți purcelușii dolofani să vină la el, spre a fi mâncați. Din nou, Ghiduș, înțelegând absurdul poruncii noului rege, i-a smuls coroana, care a ajuns apoi, rând pe rând, pe capul unui măgar, a unui elefant, a unui câine,  a unei vulpi, a unei gorile și chiar a unui pește de pe fundul oceanului. Dar fiecare dintre aceștia, cum se vedeau cu coroana pe cap, cum dădeau câte o lege absurdă, care să fie numai și numai în avantajul său. 

Povestea lui Ghiduș este de fapt o fabulă, care ne arată cât de răi și de înguști la minte pot deveni oamenii atunci când sunt puși să conducă alți oameni, fără a se cerceta înainte dacă sunt demni de a purta această responsabilitate. Iar asta are drept urmare umilirea celor slabi prin decretarea de legi prin care să fie în permanență exploatați fizic și psihic, precum și izbucnirea de războaie, despre care se știe că sunt mereu aducătoare de nenorociri și groază. Așadar, pentru ca astfel de situații nefaste să nu mai aibă loc, este necesar ca responsabilitatea de a conduce alți oameni să fie oferită de către cei ce urmează să fie conduși numai acelui dintre ei care se va fi dovedit înțelept, blând și modest, și mai ales, dispus să sară mereu în ajutorul celorlalți.