De cele mai multe ori, atât în basme cât și în viața reală, bunicile sunt cele mai simpatice persoane care ne marchează copilăria, fiind tot timpul drăguțe cu noi, dispuse să ne spună povești la nesfârșit și mai ales să ne facă toate poftele. De cele mai multe ori nu înseamnă însă întotdeauna. Iar George din această poveste se pare că este unul dintre ghinioștii sorții, care nu are parte de o bunică cumsecade, ca-n poveștile clasice și ca-n viețile fericite.
Bunica lui George este o acritură, mereu nemulțumită, mereu pusă pe harță, aducând mai degrabă cu o vrăjitoare deghizată în bunicuță. De altfel, ea însăși spune despre sine că are puteri magice, nu întotdeauna pozitive. Ce-i drept, nu știm dacă se laudă cu ele doar pentru a-l speria pe George sau chiar este vrăjitoare sub acoperire. Dar, pentru siguranța lui, George se gândește că nu ar strica să atace el primul, așa că inventează un medicament nou-nouț, din absolut toate substanțele găsite prin casă și curte, cosmetice, produse de uz gospodăresc, medicamente pentru animale, și i-l administrează ciudatei sale bunicuțe în locul medicamentului prescris de medic. Efectul? Surprinzător! Bunicuța crește de nu se mai oprește, până iese prin acoperișul casei.
Reacția părinților lui George este însă cea care duce la o întorsătură de situație mult mai surprinzătoare decât efectul primului medicament miraculos al lui George. Căci au urmat și altele, după rețete asemănătoare. Dar cum s-au întâmplat faptele, nu vă mai spun. Vă las să descoperiți singuri, citind povestea în întregime. Vă voi spune doar să fiți cu băgare de seamă să nu vă scape cumva printre hohotele de râs, tocmai tâlcul acestei povești. Iar dacă totuși, vă scapă, eu vă spun doar atât: cel ce-și va dori mereu tot mai mult, s-ar putea să piardă și ceea ce are. Așadar, grijă mare cu lăcomia.
