Fericirea, acest simbol al căutării continue, rămâne partea neașezată a gândurilor și emoțiilor noastre. Cu destul umor și ironie, Eric Weiner ne propune un periplu prin mai multe țări ale lumii, unde vrea să vadă cum arată fericirea. Sau nefericerea. Nu reușește să găsească rețete ale fericirii și nefericii, însă găsește oameni care au trăiri, care își contestă existența, care văd fericirea în altă parte decât în locul unde s-au născut și trăiesc. Fiecare țară are un spațiu social, o climă, o istorie gastronomică, are oameni (diferiți), dar când  nu putem găsi fericirea în spațiul nostru apropiat, mergem spre alte zări. E posibil ca un individ din Republica Moldova să reușească să fie fericit în Islanda și invers. Și nu pentru că acolo fericirea este un scop, ci pentru că ne imaginăm că fericirea este mai multă și mai bună în altă parte. Dar cum autorul reușește să călătorească în aceste țări, ajunge la cu totul alte constatări.