În căminul de orfani Căminul, Ilja are grijă de fratele său, Maimuțoiul. Maicile îl lasă să stea cu el deoarece Maimuțoiul este bolnav și nu poate să aibă singur grijă de el. Băieții mai mari fac glume pe seama Maimuțoiului și pe seama lui Ilja. Lucrurile se schimbă când băieții îi propun lui Ilja să facă parte din gașca Bandiții, gașcă care urmează să fugă și să se înscrie în Legiunea Străină. Doar că maicile sunt luate de la mânăstire, un domn care fost deținut la Vorkuta preia conducerea, iar în perioada cât copii au fost de capul lor în căminul Cămin, Maimuțoiul moare. Ilija își descoperă talentul de sabotor și o dată cu invazia trupelor armate ale semnatarelor Pactului de la Varșovia din anul 1968, puștiul ajunge să facă parte dintr-o divizie de tancuri sovietice care are drept scop, printre altele, găsirea și refacerea unui circ sovietic model. Viața lui Ilja se schimbă radical, iar o maturizare abruptă îl așteaptă după colț.
Jachim Topol pare că nu are tabu-uri. În Atelierul Diavolului vorbește despre transformarea orașului Terezin dintr-un fost lagăr nazist într-un punct de atracție turistic. În Gargară cu gudron, Topol vorbește despre invazia sovietică din 1968 alături de armatele semnatarelor Pactului de la Varșovia, insurecție comandată de Moscova datorită distanțării regimului politic cehoslovac față de direcția ordonată de ruși. Primăvara de la Praga a fost înnecată în sânge, iar Topol tocmai despre asta vorbește. Despre sate distruse, oameni uciși cu brutalitate, copii transformați în criminali, despre o țară îngenuncheată cu brutalitate și abandonată de Occident din rațiuni politice.
Cu un umor negru pe alocuri greu de digerat, dar cumva foarte potrivit în situațiile descrise, Topol scrie despre o pagină de istorie care a marcat decisiv evoluția statului Cehoslovac, precum și despre oamenii care au trăit acele momente de speranță, frică și deznădejde.
