În anul 1925, Mircea Vulcănescu ajunge la Paris cu o bursă pentru a-și definitiva studiile în domeniul economiei. Dar nu s-a limitat doar la această specialitate, ci a frecventat cu regularitate și cercul teologilor ruși imigrați în Franța, printre care Nikolai Berdiaev și Serghei Bulgakov, iar ca urmare a acestor întâlniri își însușește foarte temeinic învățătura de credință ortodoxă, dezvoltându-și inclusiv o dimensiune mărturisitoare. Astfel că, în anul 1928 se încumetă să conferențieze în fața unui public eminamente catolic despre învățătura ortodoxă privind cinstirea sau mai corect spus venerarea Sfintei Fecioare Maria ca Maică a Domnului Iisus Hristos. Ba mai mult, în cadrul aceleiași conferințe, nu se sfiește să critice, cu argumente patristice, învățătura romano-catolică despre Imaculata Concepție a Fecioarei Maria, arătând cum această învățătură intră în contradicție cu întreaga dogmă hristologică. 

Ceea ce atrage atenția la discursul teologic al lui Mircea Vulcănescu este echilibrul pe care acesta îl găsește între limbajul dogmatic, sintetizarea învățăturii până la esențializare, atitudinea de mărturisitor, verbalizarea moderată a evlaviei, evitarea formulelor ce ar putea atrage acuzații de misticism bolnăvicios, critica argumentată și tonul firesc specific intelectualului creștin. Ediția de față cuprinde și Imnul Acatist al Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, compus de greci în anul 626 ca mulțumire pentru câștigarea unui război dificil.