Ceea ce este special la scrierile care au trecut testul timpului în secole, deci nu în doar câțiva ani, este faptul că, orice am face, le mai găsim o doză consistentă de actualitate. Este, desigur, și exemplul acestui volum excelent, într-o reeditare bine motivată.

Prezentată ca o carte de căpătâi a civilizației europene, Gânduri despre sine însuși pune, central, problema eului. Ceea ce cu siguranță a fost șocant pentru vremea în care a apărut pentru prima dată în Antichitate. Acest jurnal de secol II este de fapt, o primă încercare de filosofie aplicată. Împăratul roman, recunoscut ca filosof al școlii stoice, încearcă prin gândurile și sfaturile proprii să își însușească discursul studiat la școală ca mod de viață. Poate de aceea cartea încă se mai află în bibliotecile secolul XXI.

Până la urmă, omul cărui secol nu mai poate fi pus pe gânduri când primește acest sfat:„ Dimineața când abia te trezești, să ai la îndeamână acest gând: mă trezesc ca să desfășor activitățile specifice omului; și sunt nemulțumit dacă merg să îndeplinesc treburile pentru care m-am născut și în vederea cărora am venit pe lume? Sau sunt destinat a mă încălzi sub pături, stând întins în pat?”?