Romanul despre care vorbim deschide seria detectivului Dave Gurney şi este, în acelaşi timp, romanul de debut al autorului. Opinia  mea este că genul poliţist e unul dintre cele mai dificil de abordat în zilele noastre, când tiparele au fost deja construite, reţetele au fost deja perfecţionate, , iar originalitatea devine o miza din ce în ce mai greu de susţinut. Având în vedere toate acestea, autorul face o treabă bună construind un început destul de seducător pentru cititorul pasionat de enigme, aşa cum sunt cei mai mulţi cititori de literatură poliţistă. Probabil că aici şi stă farmecul acestor scrieri, în a integra activ cititorul în dezlegarea problemei, lăsându-i suficient timp şi mijloace pentru a putea intui măcar soluţia. Păcatul apare când Vernon încearcă să facă un melanj între partea  criminalisică şi un soi de biografie a lui Gurney (poate că această lungă introducere se va justifica în celelalte romane, vom vedea), vorbindu-ne îndelung despre viaţa personală a acestui pensionar neliniştit care-şi nemulţumeşte continuu soţia, în puncte foarte prost alese în text, rupând continuitatea şi, în acest fel, suspansul.