Nouă sute nouăzeci și nouă de versuri arse, modelate și călite-n focuri palide. Aprinse la foalele lui Shakespeare, marele fierar, meșterul care ucenic și-a luat drept făurar pe Nabokov Vladimir. Giuvaergiu ce și-a primit dostoiania în chirilice - năimit al Zemblei, plăsmuit de Mama Rusia, alergător de leghe multe, literator cu penița ascuțită. Focul palid îți șade-n față cu magia sa pitită ʼn aste pagini ce de versuri sunt prea pline:

Poezie pentru suflet ș-explicații pentru sine.

Comentariu: sub puternica influență a lecturii proaspăt terminate, autorul acestei prezentări s-a avântat în plătirea unui tribut în versuri autorului cărții Foc Palid. Cascada de senzații care l-a învăluit pe cititor i-a lăsat impresia că muza poate lua chipul unui roman, roman care încă sălășluiește și, a specificat undeva cititorul, va mai sălășlui mult timp pe noptiera sa.