„Nu e mare lucru să fii scriitor. Trebuie să fii în stare să observi lumea din jurul tău și să scrii despre asta." Asta avea de spus Raymond Carver despre scris. Parafrazez. Nu mai țin minte citatul exact. Asemenea lui Carver, Kadare și-a demonstrat în nenumărate rânduri calitățile de fin observator, nu doar a ceea ce se întâmpla în jurul său, ci și a dedesubturilor înșelătoare ce formează încă-misterioasa natură umană.

'Firmanul orb' conține cinci nuvele și povestiri despre subiectele sale preferate: Albania, Imperiul Otoman și relația între putere și supuși. În 240 de pagini, Kadare ne scrie despre arhitecți cu misiunea de a transforma Catedrala Sfânta Sofia în moschee, despre conversații cu ideologi ce urăsc Vestul și tot ce reprezintă el, despre sultani bântuiți de visele înaintașilor și funcționari ce poartă povara deciziei: cine își va pierde lumina ochilor pentru a scuti Imperiul de blestemul deochiului? La final, o poveste mai atipică: o istorisire despre dinastia Hankonaților, negustori de sare mutați la șes, cu victoriile și înfrângerile lor.

Kadare a copilărit în orășelul său natal, Gjirokastra, sub ocupație italiană și, până în 1990, a trăit sub un alt soi de ocupație: o dictatură comunistă cruntă pe alocuri. E cel mai în măsură să scrie despre frică și superstiție, despre raporturi de putere și despre suferința omului de rând în spațiul balcanic. Își construiește universul fictiv la hotarul celui real, iar deosebirile sunt doar chestii de estetică.