Liudmlia Petruşevskaia este una din cele mai năstruşnice autoare contemporane din spaţiul rusesc, iar romanul ei autobiografic, Fetiţa din Metropol, vine să confirme acest lucru. Într-un ritm când alert, concis, când languros şi potolit, autoarea scrie despre viaţa ei tumultoasă din perioada stalinistă, alături de o familie răzvrătită, care nu se sfieşte să refuze să se adapteze sistemului. Tocmai de aceea, înfometarea este la ordinea zilei, frigul şi fugile dese dintr-un loc în altul sunt lucruri obişnuite pentru o fetiţă extrem de inteligentă, dar care nici nu are, nici nu respectă vreo regulă. Fetiţa de la Metropol este o carte încântătoare şi prin detaliile legate de rudele sale, mai ales despre bunicul său, cel care a descoperit fonemul si metoda matemtică în lingvistică. E fascinant de-a dreptul felul în care imaginea Liudmilei Petruşevskaia din această carte se pliază pe voacea autoarei, ceea ce dovedeşte sinceritatea şi lipsa ei de inhibiţii.