C.S. Lewis, celebru pentru seria de povești pentru copii Cronicile din Narnia, a fost, pe lângă un desăvârșit povestitor și remarcabil profesor de literatură, și un fascinant teolog. Și spun fascinant, întrucât, convertit la creștinism la o vârstă matură, dar cu un aflux de entuziasm greu de stăvilit, el a pus în slujba noii sale fericiri întregul bagaj cultural dobândit anterior, în starea aceea de luciditate critică specifică intelectualilor 100% laici. Așa se face că lumina ce i-a invadat sufletul prin descoperirea creștinismului a dat viață tuturor valorilor sale morale, științifice, istorice și culturale, dând naștere unor scrieri și predici creștine de o înaltă valoare, ce îmbin în dozaj perfect partea spirituală cu partea intelectuală. Din acest punct de vedere se aseamnă foarte mult cu al nostru Nicolae Steinhardt, evreul intelectual convertit la ortodoxie, devenit călugăr și predicator de mare forță.
În Ferigi și elefanți, C.S. Lewis adună la un loc o serie de eseuri în care tratează teme despre război, istorie și istoricism, comuniune și comunicare, escatologie, precum și teme sensibile privind discrepanțele flagrante dintre esență și aparență în viața creștinilor și nu numai, eseuri în care își argumentează fiecare afirmație prin referințe din vaste domenii de cunoaștere, dar le și dă viață presărând asupra lor duhul specific creștinismului originar.
