Marina Stepnova recreează, într-un stil propriu, inconfundabil, un întreg secol de istorie a Rusiei. Folosindu-se de un personaj masculin, a cărui umbră acoperă întreagă scriere, femeile din titlu, fie cele care l-au influenţat, fie cele care-i poartă moştenirea, depăşesc condiţia prestabilită de scoietate, realizând, fiecare în modul ei, un model de viaţă al diferitelor generaţii de care aparţin. Romanul rusoaicei este unul al maturizării feminine dar, în acelaşi timp, şi o schiţă a evoluţiei centenare (probabil cea mai rapidă perioadă istorică) a unui întreg spaţiu est-european.
De la etapele premergătoare Primului Război Mondial la destabilizarea comunismului şi la apariţia capitalismului sălbatic, Lazar, un inginer ateu, este atras sau personificat de tot atâtea personaje feminine cât există şi timpurile istorice ruseşti ale veacului al XX-lea. Marusia, femeia energică, gata să sară în ajutor oricui are nevoie, la fel de efeverscentă ca tinerii ruşi gata să se înroleze pentru a apăra Patria Mamă şi care va rămâne marea dragoste a lui Lazar; Galina Petrovna (la început Galocika), cea care, în tinereţe se îndrăgostise nebuneşte dar, pentru a-şi proteja iubitul, se căsătoreşte cu Lazar, transformându-se într-un sloi de gheaţă la fel ca şi războiul rece dintre URSS şi SUA; şi Lidocika, personajul de început şi sfârşit al romanului, cel care reprezintă anii tulburi de dinainte şi de după căderea comunsimului, specific prin lupta de a găsi o exprimare a unei libertăţi cu care societatea nu era obişnuită – Bombonica, cum este numită în primul capitol, ajunge de la fetiţa crescută să facă ce i se spune la femeia care-şi găseşte cu adevărat liniştea spre sfârşit, îndrumată inconştient de moştenirea bunicului său, Lazar. Un roman bine structurat, cu personaje extraordinare şi cu un tablou foarte bine conturat al Rusiei veacului trecut.
