Laureatul premiului Nobel din 2019, Peter Handke, aduce în romanul „Femeia stângace” un moment important din viața lui Marianne, proaspăt divorțată. Toată acțiunea se petrece într-o zonă montană, probabil Austria, unde oamenii au tendința de a fi reci unii cu alții în relațiile interpersonale.

După ce îl ia pe soțul ei de la aeroport, un afacerist în plină ascensiune în domeniul ceramicii, Marianne îl lasă pe Stefan, copilul lor în vârstă de opt ani în bungalow-ul în care locuiau. Fericit că își vede soția după ceva timp, bărbatul o invită la o cină într-un restaurant sofisticat din oraș. În timp ce mâncau, femeia are o revelație, un gând ce nu-i dă pace, anume că soțul ei o va părăsi mai devreme sau mai târziu. La scurt timp după acea seară, femeia decide să-l alunge pe Bruno din casa lor și să preia rolul de stâlp al familiei. Acest moment destul de dificil în viața de familie este accentuat de relația pe care o avea bărbatul cu învățătoarea copilului, Francisca. Pierzând ajutorul financiar al lui Bruno, femeia se vede nevoită de a lucra ca traducătoare în cadrul unei edituri. Cu toate că a încercat să-și mascheze frustrările acumulate în timpul divorțului, Marianne este vizibil afectată, fiind la un punct de a intra în depresie. 

Oamenii din jurul ei, copilul, casa, frigul sunt elementele care o ajută pe femeie să accepte situația de a trăi singură tot restul vieții. Peter Handke folosește psihologia umană și o exploatează la un nivel absolut remarcabil în această carte.