Félix este un puști de doisprezece ani ce trăiește împreună cu mama lui, Fatou, în Paris, unde aceasta deține o cafenea, denumită foarte inspirat, La Muncă, un local plin de viață ce adună la un loc o societate destul de pestriță, dar care se va dovedi la momentul oportun capabilă de o solidaritate rar întâlnită. Félix nu își cunoaște tatăl, dar nici nu simte în asta o problemă, fiind absorbit cu totul în aura de dragoste a mamei sale pe care o divinizează. Știe doar că pe tatăl său îl cheamă Saint-Esprit, ceea ce îl face să se simtă cumva special, considerând că are ceva în comun cu Iisus.

Fatou este originară din Senegal, fiind însă jumătate mauritană, dar nu și-a mai revăzut țara natală de la vârsta de cincisprezece ani, când a fost ajutată de un vecin curajos să fugă de acolo pentru a scăpa din masacrul de epurare etnică ce izbucnise ca urmare a unor neînțelegeri între senegalezi și mauritani. Fiul ei însă se consideră pe deplin francez și mai cu seamă parizian. Cei doi trăiesc fericiți, împreună cu marea familie a stâlpilor de cafenea, până în momentul în care, aflând despre gravele nereguli fiscale pe care le moștenise fără să știe de la fostul proprietar al cafenelei, Fatou întră într-o stare pe care medicii francezi au diagnosticat-o ca fiind depresie. Pentru a o salva, este chemat mai întâi „unchiul” Bamba, din Senegal, care apelează la tot felul de vrăjitori ce se dovedesc a nu fi decât niște șarlatani. Ca prin minune își face apariția și Saint-Esprit, care, sfătuit de un vraci, de data aceasta autentic, ce reușește să vadă adevărata problemă a lui Fatou, aceea că și-a pierdut conexiunea spirituală cu strămoșii și originile sale africane, o ia pe aceasta și pe Félix și merg în Senegal. Aici, ajutați de un alt șaman veritabil, reușesc să o readucă la viață pe Fatou, iar Félix primește și o minunată lecție de viață.

Noul roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt spune o poveste foarte complexă, despre imposibilitatea omului de a trăi desprins de rădăcinile sale și ale strămoșilor săi, despre latura spirituală sau izvorul invizibil al tuturor lucrurilor din natură, despre puterea sufletului omenesc de a readuce la viață spiritele altor lucruri sau ființe și de a le oferi odihnă, eliberându-le din moartea lor ființială, despre simboluri și încărcătura lor energetică, și bineînțeles despre puterea prieteniei, a iubirii, a iertării și a asumării.