În Fata care citea în metrou, Christine Féret-Fleury ne introduce în lumea fascinantă a cărților. Juliette este o tânără care citește în fiecare zi în timp ce călătorește cu metroul. Însă, ea mai face un lucru în acest timp, și anume adoră să tragă cu ochiul la ce citesc cei din jurul ei, întâlnind tot felul de cititori: cititori de colecții rare, de cărți de bucate sau de romane obișnuite. Într-una din zile, Juliette hotărăște să coboare cu două stații mai devreme și în timp ce mergea pe ruta ocolitoare un singur lucru îi atrage atenția: o carte ce ținea o poartă întredeschisă. Juliette ia cartea să o miroase, iar în câteva momente își face apariția o fetiță pe nume Zaïde. Aceasta, crezând că Juliette este una dintre cărăușii tatălui său o invită înăuntru. Neștiind ce presupune meseria de cărăuș, Juliette acceptă invitația fetiței, descoperind o încăpere plină cu cărți vechi și prăfuite.
Din acest moment viața lui Juliette ia o întorsătură ce o va scoate din zona de confort. Dacă până să-i întâlnească pe Zaïde și pe tatăl acesteia, Solomon, Juliette era o funcționară obișnuită cu o viață monotonă, din momentul întâlnirii ea devine o aventurieră, descoperind pofta de a trăi. Abia în camera plină de cărți noi și vechi, rupte sau prăfuite, tânăra descoperă provocarea și misterul din spatele lecturilor citite în metrou, dându-și seama că până atunci nu a trăit cu adevărat.
Romanul lui Christine Féret-Fleury nu este despre iubire, maturitate, singurătate sau deznădejde, ci este, mai degrabă, despre căutarea sinelui și a factorilor ce declanșează dorința de a evada din propria piele și de a-ți urma visele.
