De când am început să citesc literatură S.F., clasicul Fahrenheit 451 mi-a făcut întotdeauna cu ochiul, datorită recenziilor bune pe care le-am tot citit de-a lungul timpului. Titlul romanului reprezintă temperatura la care arde hârtia și este cât se poate de sugestiv întrucât întâmplările din carte se petrec într-un univers distopic în care toate cărțile trebuie să fie arse.

     Personajul principal al romanului este pompierul Guy Montag, a cărui misiune secretă era, în mod cât se poate de paradoxal, aceea de a da foc tuturor caselor în care se aflau cărți, intervenind să stingă incendiul doar după ce se asigura că nu mai exista nicio carte în bibliotecile personale ale victimelor sale. Interesul statului era acela de a elimina din viața oamenilor orice formă de cultură și de cunoaștere, pentru ca aceștia să fie mai ușor de manipulat cu ajutorul tehnologiei și a mass-media. Ceea ce le-a scăpat din vedere asasinilor culturii a fost faptul că omul avea încă o uimitoare capacitate de a stoca informații culturale pe „hardul” propriei memorii. 

O distopie care pare a se apropia tot mai mult de realitate...