Un eseu deosebit de fascinant care categoric ar fi impresionat și inspirat filosofi scolastici și neoscolastici, dacă ar fi existat Facebook-ul pe vremea lor.

Teodor Baconschi își pune armura de cruciat și pornește într-un turnir organizat de el însuși pentru a studia din punct de vedere patristico-antropologic un fenomen care a scăpat textelor creștine sacre dintr-o eroare de ordin temporal, nicidecum de tip aplicațional și educativ.

Baconschi se inspiră, probabil, în scrierea eseului, din teoriile holistice despre întemeiere, pentru că doar ele îi pot oferi astăzi justificare pentru încercarea de a modifica datele experienţei cu obtuzitate şi încrâncenare doar pentru a-şi susţine concluziile (pe care le păstra în mânecă încă  înainte de a intra în jocul pierdut al argumentării).

Dacă simți nevoia unui discurs excesiv de dogmatic îți recomand cu căldură această carte. Altminteri te poți opri la Mânie și timp de Peter Sloterdijk.