Eliza, Adrian și Manuela sunt trei frați ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate pentru a strânge banii necesari construirii unei case, lăsându-i în grija uneia dintre bunici. Deși primesc periodic cele mai frumoase cadouri și cele mai noi jucării, ei nici nu se ating de ele. Și asta din două motive: și pentru că i-ar prefera pe părinți acasă în locul jucăriilor, dar și pentru că, mai nou, au un prieten mai haios și mai special decât orice jucărie: un extraterestru cu trei mâini, trei picioare și bineînțeles trei ochi, pe care îl vor numi Dănuț. Iar joaca lor preferată este... schimbul de informații. Copiii îl bombardează pe extraterestru cu întrebări despre planeta lui, apoi îi explică și ei cum merg lucrurile pe planeta noastră. Astfel încât toți câștigă. Dar din păcate orice joc își pierde farmecul când intervine dorul de părinți. 

Simțind că se apropie timpul să se întoarcă pe planeta lui, Dănuț le oferă copiilor ca amintire bulgări de timp și se oferă să le îndeplinească câte o dorință. Dacă Eliza și Adrian au avut dorințe mai ușor de îndeplinit, ei bine, micuța Manuela și-a dorit să meargă în Italia, să stea doar două minute cu mama lor. Iar extraterestrul îi îndeplinește, cu ultimele puteri, dorința. Apoi cere și el câte ceva de la fiecare dintre copii. Iar dacă de la cei mari a cerut lucruri ușor de oferit, ca de exemplu o pijama, de la mezina Manuela și-a dorit o lacrimă. Pe care a primit-o deîndată. 

Aceasta este o poveste în egală măsură veselă și tristă, despre copilărie, imaginație, doruri și dorințe greu de îndeplinit. Iar copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate vor înțelege cel mai bine. De altfel, lor le și este dedicată această carte. Deși mai nimerit ar fi fost să fie destinată părinților plecați, ca să înțeleagă că absența lor din viața copiiilor nu poate fi motivată de niciun cadou, oricât ar fi de frumos. Și că dragostea bunicilor, oricât ar fi ei de iubitori, nu se aseamănă cu dragostea părinților.