Descins din staţiunea experimentală pentru sfîrșitul lumii a prozei austriece, Thomas Bernhard scrie și rescrie epilogul literaturii europene. Extincţie e o versiune a acestui epilog. Un roman monodic, confesiune dizolvantă a unui om fără însușiri, nevoit să revină de la Roma în Austria natală în urma morții părinților. Protagonistul lichidează în același timp averea familiei și memoria acesteia. Se răfuiește în termenii cei mai duri cu mama sa, cu mentalitatea burgheză a provinciei, cu spiritul septentrional reprezentat de Goethe, ”cultivatorul de grădini de zarzavat de la periferie”.