Se știe dintotdeauna că Biserica și-a demonstrat forța umană și mai ales spirituală cu precădere în perioadele istorice în care a fost supusă la presiuni absurde din partea puterilor statale. În România, ca și în toate statele din fostul bloc comunist, Biserica Creștină a cunoscut o prigoană foarte agresivă în timpul regimului comunist ateu. Dar tocmai în acel context vitreg, din sânul Bisericii s-a ridicat o pleiadă de mărturisitori creștini, care a știut să țină aprinsă făclia credinței pentru neamul românesc. 

În aceste articole memorialistice, cronicarul Dan Ciachir a surprins o parte din momentele de rezistență prin cultură și a portretizat, excepțional, câteva monumente umane de verticalitate, ce nu și-au plecat capul în fața călăului comunist. Printre aceștia se regăsesc: părintele profesor Dumitru Stăniloae, patriarhii: Iustinian, Iustin și Teoctist, părintele Anania (viitorul Mitropolit al Clujului), dar și personalități ale culturii laice, ca Petre Țuțea sau Alexandru Paleologu. 

Ceea ce surprinde la aceste relatări este tonul foarte calm și cald în care sunt scrise. Deși ele au fost redactate chiar în anii cei mai grei ai prigoanei, mai exact ultimii ani ai regimului Ceaușescu, nu se simte în scriitura lui Dan Ciachir niciun fel de teamă sau deznădejde, ci numai, la răstimpuri, un fel de resentiment, de amărăciune. Iar aceasta dovedește din plin, că atât autorul acestor evocări, cât și personalitățile despre care povestește se ridicaseră cu duhul și cu înțelegerea deasupra spiritului vremurilor pe care le traversau, punându-și totdeauna nădejdea în pronia și înțelepciunea lui Dumnezeu.