Pe cât de clară este limita dintre scepticism şi virulenţă în lucrările de filozofie ale lui Russell, pe atât este de arbitrară şi delicată în eseistica sa. Nu trebuie să ne aşteptăm la cunoscuta rigurozitate a scriitorului atunci când îi citim opiniile despre politică, propagandă, educaţie, război şi chiar bunătate şi idealuri, iar alegerea editurii de a-i publica filozofia într-un cu totul alt format decât eseistica poate fi revelatorie. Pentru literatură, Russell a primit în 1950 Premiul Nobel. În filozofie lucrurile stau, însă, mult mai bine.

Cu toate acestea, Russell dă mereu un bun şi vehement exemplu de gândire critică şi o lecţie de umanism avant la lettre pe care ajungem să îl preţuim astăzi din ce în ce mai mult.