Era să fiu eu este primul roman al lui Ali Smith pe care l-am citit, aşadar prima întâlnire cu o autoare pe care am ajuns să o citesc în original şi traduceri cu mult interes. Povestea se construieşte în jurul unui personj bizar, Miles Garth, care hotărăşte, în timpul unei cine la care este invitat, să se închidă într-o cameră şi să nu mai iasă de acolo. Gazdele şi ceilalţi invitaţi încearcă să îl convingă să iasă din dormitor, dar nimic nu pare să-l înduplece pe Miles. Totul ajunge să aibă proporţii uriaşe, întrucât povestea lui Miles e preluată de media şi, în plus, ajung să se vândă produse cu numele celui care nu are de gând să părăsească dormitorul unor necunoscuţi. Această poveste aparte, din punctul meu de vedere, se evidenţiază printr-o structură deosebită (de exemplu, fiecare cuvânt din titlu este primul cuvânt din fiecare capitol al cărţii) şi, mai ales, printr-un stil savuros, care dovedeşte inteligenţa şi talentul acestei scriitoare scoţiene.