Pe cât de bine se pricepe Emily Wilde la spiriduși, pe atât de prost se pricepe în a comunica cu oamenii. Este profesoară la Cambridge și călătorește în Norvegia pentru a afla mai multe despre folclorul spiridușilor, să completeze în enciclopedia dedicată acestora. Dar nu e atât de simplu și ușor, are dificultăți în a fi agreată de localnici, ceea ce nu se întâmplă și-n cazul rivalului ei, Wendell Bambleby, care, spre deosebire de Emily, cucerește sătenii și-i este ca un ghimpe-n coastă, drumurile lor intersectându-se. Pe lângă studiul spiridușilor, Emily își propune să-l descopere mai bine și pe fermecătorul Wendell, iar cum se descurcă, ei bine…vă rămâne să aflați..
“Enciclopedia spiridușilor” mi-a atras atenția după ce a recomandat-o Cătă și mă bucur enorm că am mers pe recomandarea ei, am dat peste o lectură atmosferică, cozy chiar, numai bună de citit în sezonul rece, întrucât și acțiunea are loc în perioada octombrie – februatie, se simte acel aer iernatic și dă un sentiment tare fain, de cuibăreală. Chiar dacă eu am citit-o primăvara, tot m-am înfololit în păturică și am savurat-o.
Emily este inteligentă, dedicată muncii sale, dar este și o introvertită care preferă compania cărților și nu a oamenilor, neînfricată atunci când vine vorba de a înfrunta spiridușii, deși aceștia au tendința de a fi răutăcioși sau chiar violenți. Nu este prima dată când spiridușii îmi sunt înfățișați ca niște ființe malefice, uneori, deci nu am fost surprinsă, dar cumva mă așteptam să dau peste niște vietăți drăgălașe, nunai bune de smotocit. Ha ha ha, joke was on me… În ciuda faptului că nu știe să comunice la fel de bine și cu persoanele de natura, Emily se descurcă foarte bine cu spiridușii, poate și pentru că și-a dedicat toata viața studiului acestora și îi înțelege mai bine decât pe oameni.
M-am lăsat și eu fermecată de misteriosul Wendel Bambleby, mi-a fost imposibil să nu o fac, nu doar pentru că era chipeș și inteligent, aroganța fiind “parfumul” lui, din ce l-am “mirosit”, dar și pentru că, în felul lui specific, o îndruma și o proteja pe Emily. Interacțiunile dintre cei doi erau subtile, să spun așa, se simțea curiozitatea și afecțiunea unuia pentru celălalt, dar parcă aveau nevoie de un imbold să fie mai curajoși în exprimare. Dar au fost plăcut de urmărit și m-am simțit bine însoțindu-i în cercetarea lor.
A fost o lectură frumoasă și m-a încântat faptul că acțiunea a fost redată asemeni unui jurnal, fiecare zi consemnată de Emily surprindea activitățile sale, dar și o parte din trăirile acesteia, simțind-o mult mai aproape, mai reală. Totodată, mi-au plăcut și poveștile inserate din folclorul spiridușilor, care alimentau și mai mult misterul din jurul acestor ființe fantastice. A mers foarte repede și chiar îmi doream puțin mai mult, dar am un sentiment că-și va lua revanșa autoarea în volumul următor.
