Cu autorul portughez Gonçalo M. Tavares am făcut cunoștință prin intermediul romanelor „Un om: Klaus Klump” și „Mașinăria lui Joseph Walser” și am rămas marcat de maniera narativă a acestuia, în sensul că am receptat fiecare frază ca pe o lovitură puternică în piept, sau mai bine spus, în plexul minții, zdruncinându-mi adeseori percepția despre lume și viață. Apoi am descoperit volumul „Enciclopedia”, care este de fapt o compilație de cinci cărți mai mici, în care autorul a exploatat genul eseului de mici dimensiuni: „Scurte însemnări despre știință”, „Scurte însemnări despre teamă”, „Scurte însemnări despre legături”, „Scurte însemnări despre muzică” și „Scurte însemnări despre Literatura - Bloom”.  

Toate acestea au în comun maniera în care sunt alcătuite, autorul reușind, cu fiecare idee pe care o notează aici, cel puțin să pună sub semnul întrebării, dacă nu chiar să arunce în aer tot ceea ce știai despre fiecare subiect în parte. O atenție deosebită mi-au atras însemnările despre „Literatura - Bloom”, un concept creat chiar de el, prin care și-a brevetat propriul stil de a scrie literatură. Un stil bazat pe rigoare, pe eliminarea brutală a fiecărui cuvânt ce nu spune nimic, precum și a fiecărei fraze care nu poate supraviețui independentă; pe cultivarea paradoxului, pe protejarea cu orice chip a misterului, pe evitarea la maximum a locului comun. Dar, deși este stilul său, prin faptul că îl dezvălui, arată că s-ar bucura ca și alți scriitori să îi „fure” trucurile, ceea ce reprezintă un gest de mare generozitate. Și cu aceasta, pe mine Tavares m-a cucerit definitiv.