Scurtele eseuri din volumul Elogiul vanității, de Andrei Vieru, conturează o filozofie a vanității ce se poate asocia ușor, mai ales astăzi, cu alte caracteristici sau tipuri de comportament, precum invidia, aroganța, revanșa, snobismul, ambiția, mila. Nu sunt eseuri împotriva establishmentului sau împotriva unor anumiți oameni, ci sunt descrieri ale unei „căutări”, a ceea ce este omul când nu se educă. Ceea ce se distinge, ceea ce este diferit, cine caută excelența, nu are șanse de izbândă în fața vanității. De aceea „triumful fraudei”, sub toate formele ei, are șansele cele mai mari să se exprime și să „inspire”. Aceste eseuri-stări ale lui Andrei Vieru prezintă „capetele de afiș” care bântuie viața noastră și care au ca reper, fără a repera acest lucru, dimensiunile vanității. Mulți vorbesc de libertate, de moralitate, de virtute, se dau ca exemplu, dar e posibi ca în unele cazuri să fie vorba doar despre VANITATE.