Apărut prima dată în 1933, „Elogiu umbrei” a fost tradus în 2020 la editura Art în colecția de eseuri „Meridiane”. Așa cum sugerează și titlul traducerii în limba engleză (”In Praise of Shadows”) cartea este o colecție de laude subtile la adresa umbrelor, luminii și a rolului lor estetic în viața noastră de zi cu zi.

Misterul, magia, profunzimea, sensibilitatea sunt doar câteva dintre cuvintele cheie folosite de Tanizaki pentru a descrie importanța umbrelor în viața orientalilor. Acesta ne arată cum japonezii se folosesc de absență pentru a da înțeles și scop obiectelor prezente. Întunericul care cade pe pergamentul din alcov este cel care îi conferă frumusețea care îi face pe musafiri să se oprească în prag să-l admire. Lipsa înălțimii camerelor este cea care ne ajută să ne bucurăm de camerele mici de ceai și de încăperile specifice caselor tradiționale.

Eseul este departe de a fi obiectiv, dar revolta pe care Tanizaki o simte atunci când se uită la obiectele strălucitoare specifice occidentalilor, obiecte care i-au invadat viața și spațiul personal, este complet de înțeles și te ajută să îi înțelegi deznădejdea și îndârjirea. „Ceea ce numim frumusețe apare în realitatea vieții, așa încât înaintașii noștri, obligați fiind să trăiască în case întunecate, au ajuns să descopere frumusețea ce sălășluiește în umbre și în cele din urmă, să folosească umbra pentru a sluji scopurilor frumuseții.”

Tanizaki ne invită să ne uităm cu alți ochi la lipsa luminii, prezența luminii slabe în camerele întunecate dar și la urmele subtile pe care degetele noastre le lasă pe suprafețele lucioase. La frumusețea neînțeleasă și neapreciată ce se ascunde privirii în unghere.