Romanul e prezentat din perspectiva a două personaje extrem de asemănătoare: o portăreasă foarte inteligentă, obsedată de Anna Karenina, dar care se ascunde foarte bine în spatele aparenței de simplă portăreasă, și o fetiță de 12 ani, mai deșteaptă decât cei mai mulți dintre oamenii pe care îi cunoaște și care nu se jenează să arate asta. Preocuparea acestora pentru filosofie și literatură, dar și curiozitatea iscată de apariția unui nou vecin în bloc, le apropie pe cele două destul de mult. Eleganța ariciului e un roman despre ieșirea din carapace, despre înțelegerea și acceptarea realității. Punctul forte al romanului e, de departe, constituit de modalitatea în care construieşte personajul fetiței, pentru că răstoarnă preconcepția pe care o avem despre perspectiva asupra lumii a copiilor.