Într-o zi, la Universitatea Șoriceilor își face apariția un șoricel timid care vrea să vorbească cu bătrânul profesor, nimeni altul decât primul șoricel care a pășit pe Lună. Noul venit aduce cu el o pagină dintr-un manuscris foarte vechi, ce pare a fi harta unei comori pierdute de un străbun de-al său, undeva pe fundul Oceanului Atlantic. Cum nu se mai pomenise ca vreun șoarece să coboare în adâncul mării, bătrânul profesor îl trimite acasă pe junele său vizitator, încercând să îl convingă de imposibilitatea scufundării. Dar acesta nu se lasă convins și începe să studieze pe cont propriu posibilitățile de a recupera comoara străbunului său. Încercând să inventeze un aparat cu care să coboare pe fundul oceanului, temerarul rozător este la un pas de a-și pierde viața. Este însă salvat la timp de profesor care decide să îl sprijine pe noul său elev în cercetarea sa și împreună reușesc să inventeze primul submarin șoricesc și după multe peripeții să descopere comoara: proiectul pentru invenția becului electric. 

De bună seamă că străbunul șoricelului nostru nu a mai apucat să inventeze becul, sarcină dusă la bun sfârșit de inventatorul Thomas A. Edison. Sau poate chiar să fi avut și el o oarecare contribuție. Cine poate ști! Oricum ar fi, morala acestei povești este cea mai importantă: atunci când ai un vis, o idee măreață, chiar vizionară, despre care toți vor spune că nu se poate realiza, nu te descuraja, ci arată-le tuturor că s-au înșelat și că tu ai avut dreptate. Așa au luat naștere toate invențiile tehnice care au îmbunătățit viața oamenilor. Cine știe, poate mâine vei fi și tu un nou inventator și vei contribui la bunăstarea urmașilor tăi.