Mă bucură mult traducerea aceasta de la Tracus Arte, mai ales că e traducerea unui volum întreg – cel mai recent volum al autorului, nominalizat anul acesta la premiul NIKE pentru poezie – un avantaj clar din punctul meu de vedere. Poţi înţelege mai bine un poet dintr-un volum intregral, decât dintr-o antologie.

Bonowicz scrie poeme scurte, concise. Scrie despre melancolie, despre tristeţe, despre moarte şi durere. O mulţime de umbre îi bântui poemele: umbrele morţilor, istoriei, umbrele Auschwitzului, dar mai ales umbra lui Celan. O poezie care se citeşte uşor, însă trebuie recitită de nenumărate ori. Pentru că Bonowicz scrie atât poezie de meditaţie (filosofia, istoria şi teoria literaturii par să-şi găsească uşor locul în versurile sale), cât şi o poezie vizuală, adevărate pasteluri viu-colorate şi pline de viaţă.

Fără discuţie, unul dintre cele mai bune volume de poezie traduse în ultima vreme la noi. Vă recomand să-l citiţi, mai ales că nu veţi avea nevoie de o gramatică (cunoaşterea literaturii poloneze, a tehnicilor şi istoriei literare) pentru a-l înţele. Sensibilitatea şi imaginarul poetic par foarte apropiate de cele româneşti, aşa că să nu vă mire dacă veţi regăsi prin poeme umbre de Ion Mureşan sau Es. Pop.