Auzim des, în rândul celor care sub o formă sau alta acordă atenție vieții spirituale, întrebarea „Când este momentul să le vorbești copiilor despre Dumnezeu?”. După părerea mea, răspunsul este simplu: oricând, din momentul în care încep să înțeleagă, după puterile lor, viața și lumea înconjurătoare și să pună întrebări despre tot ce nu înțeleg. Întrebarea mai potrivită ar fi însă, nu „când?”, ci „în ce mod?”. Firește, un răspuns imediat ar fi: pe înțelesul lor. Dar aici intervine o altă problemă. De multe ori avem impresia că celor mici trebuie să le explici cât mai voalat, în cuvinte cât mai simple, fără niciun fel de ambiguități, în general în ceea ce se poate numi o manieră puerilă. Ei bine, s-ar putea să ne înșelăm. Copiii înțeleg mult mai multe decât ne imaginăm noi.
Cartea scriitorului și jurnalistului francez, Jacques Duquesne, Dumnezeu pe înțelesul nepoților mei, ar putea fi un exemplu foarte bun în acest sens. Cum le vorbește acesta nepoților săi? Simplu, așa cum le-ar explica unor oameni mari. Fără minimizări inutile, și fără exces de îngerași. Ba mai mult, el purifică, aș putea spune, creștinismul, de acele aspecte care mai mult îl condamnă la marginalizare, sub acuzația de conservatorism retrograd. De exemplu, el nu se sfiește să le explice nepoților că mare parte dintre istoriile Vechiului Testament, inclusiv cea despre facerea lumii și a primilor oameni, trebuie înțelese sub forma unor mituri, sau ale unor metafore, nu la modul propriu, așa cum sunt ele scrise în Biblie și că în această privință, cel mai bine ar fi să privești geneza și din perspectiva teoriei evoluționiste. În schimb, când vine vorba despre Noul Testamen și despre persoana lui Iisus, lucrurile se schimbă, în sensul că aici nu mai lasă loc de povești, ci le vorbește celor mici despre Hristos, din perspectiva realității, atât istorice cât și divine. De asemenea, un fapt foarte interesant în expunerea lui Duquesne este acela că le explică nepoților inclusiv aspecte legate de diferențele dintre religii și confesiuni, insuflându-le totodată și spiritul toleranței religioase. Cam asta ar fi o manieră optimă de a le vorbi copiilor despre Dumnezeu și despre religie.
