Înclinația naturală face ca, puși în fața unei probleme precum apariția vieții pe Pământ, să ne proiectăm un creator inteligent, o ființă atotputernică capabilă să creeze viață din nimic. Dawkins susține însă că lucrurile nu stau chiar așa. În spatele oricărui obiect realizat de om se află într-adevăr un creator inteligent. Aducând însă această analogie la o treaptă superioară și întrebându-ne cine a proiectat oamenii vom descoperi că răspunsul nu este atât de ușor.
Ne aflăm în fața a două variante posibile, una absolută (Dumnezeu) care ridică însă și mai multe întrebări și una care încă mai caută să își întărească poziția (evoluționismul) prin intermediul descoperirilor științifice. Dacă încercăm să cântărim argumentele celor două tabere putem observa foarte ușor că nu există nici o dovadă reală a existenței unei forțe atotputernice care să fi creat universul și oamenii în timp ce biologia, fizica și alte științe au adus numeroase argumente în sprijinul punctului de vedere evoluționist.
Evoluționismul nu este însă răspunsul ultim, ci doar cel mai plauzibil. Există oricând posibilitatea ca în fizică să fie descoperită o nouă teorie care să explice apariția omului, teorie la fel de puternică (sau poate chiar mai puternică) decât cea darwinistă. Modul de gândire religios, bazat pe credință în lipsa argumentelor, este dăunător. Cu toții ar trebui să căutăm care este adevărul însă, pentru acest lucru, va trebui să ne încredem în dovezi și nu în simple cuvinte.
