Bineînțeles că nu puteam să citesc ultimele două romane ale lui Valérie Perrin fără să îl citesc, într-un final, și pe primul.

Din nou m-a surprins cu personajele ei, cu intrigile întrețesute, cu întorsături de situație neașteptate. Un roman plin de culoare, de viață, în toate formele ei. Cu reușite și eșecuri, cu bucurii și tristeți, cu iubiri împărtășite sau nu, cu împliniri și cu singurătăți, cu plăceri și dureri...

Trăiești atâtea vieți încât, la finalul romanului, ești puțin obosit. Obosit de toate începuturile și sfârșiturile, de toate bucuriile și decepțiile, de toate sentimentele de agonie și extaz. Te bucuri și îți pare rău că s-a terminat.

Fun fact: La sfârșitul romanelor sale, Valérie Perrin include o secțiune de mulțumiri, care te fac să crezi că unele întâmplări și personaje sunt reale. Acest fapt mi-a intensificat toate trăirile din timpul lecturii.