Copilăria rămâne cea mai importantă parte din viața fiecăruia dintre noi. În copilărie se nasc emoțiile nostre, în copilărie cunoaștem natura, oamenii, gusturile. Poveștile autoarei Otilia Țeposu ne conduc către o lume a copilăriei unde bunica era centrul universului, iar pădurea era o adevărată „școală” despre viață, de unde oamenii extrăgeau sensuri ale existenței. Reușim să cunoaștem mai bine prin scrierile autoarei Maramureșul, locul unde simbolurile, oamenii, cuvintele, ceremonialurile au o specificitate aparte. Însă suntem purtați și într-o frumoasă lume a gastronomiei maramureșene, pentru că bunica Otiliei Țeposu, o binecunoscută drușcă în comunitatea de unde provine, era o adevărată gospodină care cunoștea toate cele lumești și nelumești în prepararea diferitelor rețete culinare. Cei doi stâlpi din aceste povești sunt bunica și pădurea. Pe aceste două dimensiuni aflăm de ce copilăria este un univers fără margini.