Am căutat în autobiografia lui a Wałęsa răspunsul la o întrebare care de mult nu îmi dădea pace: cum a fost posibil ca sub regimul comunist să poată exista şi activa „la vedere“ dizidenţa? Dacă în România intelectualii, liderii şi cei cu iniţiativă fuseseră închişi, nu am înţeles niciodată cum de Wałęsa a putut organiza Sindicatul Solidaritatea, cum a putut cere şi obţine drepturi şi cum a putut lansa şi întreţine democraţia în interiorul unui regim comunist întărit cu legea marţială şi cu asasinate „la discreţie“.

Răspunsul l-am aflat destul de uşor: prin inteligenţă şi putere de anticipare, dar şi inspiraţie de lider Lech Wałęsa ar fi putut cuceri până şi Bastilia, fără vărsare de sânge.