Posibil romanul de dragoste siropos la care autori precum Sandra Brown sau Stephenie Meier doar visează să-l scrie. Despre dragoste este la îndemână oricui să scrie, este sentimentul, până la urmă, care poate inspira cel mai ușor și care are spiritul critic cel mai îndoielnic.
În momentul în care Gabriel Garcia Marquez se ia la trântă cu dragostea, te aștepți să învingă scriitorul. Însă nu a fost așa. Personajele lui Marquez sunt când vânătorii, când vânatul lui Cupidon, iar în momentul în care ai trăit veacul de singurătate căutând și negăsind dragostea decât în frânturi de vise, atunci te trezești că dragostea poate fi descrisă și scrisă dar niciodată cu suficientă lipsă de patimă menită să o aducă aievea în fața ochilor cititorului. Dragostea nu e oricum decât pătimașă, când e cu sânge rece e doar crimă.