Dragostea durează trei ani este una dintre foarte puținele cărți pe care le-am citit de două ori și la care am râs chiar și a doua oară. Se potrivește ca o mănușă pe aproape fiecare tipar de relație. Dacă nu te regăsești în întreaga carte, cel puțin un capitol o să te facă să rânjești cu subînțeles. „Dar este o lectură prea ușoară”, veți prostesta. Este adevărat, Beigbeder nu ne pune pe tavă nici un exemplu de elocvență frumos încâlcită despre adevărurile ascunse ale vieții, iar limbajul personajului său este simplu și pe alocuri vulgar. Dar nu am găsit multe cărți care să fie atât de lucide în privința relațiilor amoroase care eșuează. Și mai este și al dracului de haioasă.