Leigh Boots îi scrie autorului preferat. Ceea ce inițial fusese doar un proiect școlar devine pentru Leigh unica modalitate acceptabilă de comunicare pentru el, iar domnul Henshaw unicul interlocutor. Leigh Boots încearcă să facă față divorțului părinților, absenței îndelungate a tatălui, faptului că nu reușește să își facă prieteni la școală sau fricii că tatăl său s-ar putea recăsători.
Ce mi-a plăcut: Sensibilitatea și profunzimea emoțiilor pe care Beverly Cleary reușește să le scoată la suprafață și faptul că ia cu siguranță totul în serios, lucru ce face din Dragă domnule Henshaw o poveste din care nu doar copiii au ceva de învățat cât mai ales părinții cărora le poate fi dificil să înțeleagă cum propriile decizii îi afectează pe cei mici.
Ce nu mi-a plăcut: Deși scrisorile către domnul Henshaw sunt trimise în decursul a 3-4 ani, autorea nu reușește să surprindă maturizarea lui Leigh, modul în care el evoluează și felul în care acest „dialog epistolar” ajutat de propriul jurnal îi sunt de folos în înțelegerea și depășirea problemelor și a blocajelor prin care trece.
