Dr. Bloodmoney e, cu siguranță, cel mai hipnotic roman de Philip K. Dick pe care l-am citit pînă acum. De la personajul care dă titlul cărții, un savant căzut în dizgrație la care delirul grandorii și mania persecuției ating culmi paroxistice, la Hoppy Harrington, umilitul focomel care se transformă într-un geniu malevolent cu puteri telekinetice, și mai departe, la Walter Dangerfield, colonistul marțian blocat în spațiu care împărtășește cu cei de dedesubt rezerva lui de muzică și cărți, cartea aceasta e traversată de fire care leagă într-un stil inconfundabil actorii și acțiunile lor, ca într-un teatru de păpuși încîlcit. Pe lîngă toate elementele futuristice, mutațiile genetice, puterile paranormale și episoadele de body-swapping cu care povestea e saturată, Dr. Bloodmoney are de împărtășit o poveste simplă: o bombă nucleară lovește coasta californiană, iar supraviețuitorii sunt nevoiți (și reușesc, în mare măsură) să redescopere ideea de comunitate și legile contractului social.
