După cum știm cu toții, Moș Crăciun aduce cadouri în noaptea de Ajun tuturor copiilor cuminți. După unele zvonuri, și celor mai puțin cuminți, așadar tuturor copiilor. Niciunul dintre ei nu a rămas vreodată cu dorința neîndeplinită, Moșul fiind prin excelență cel care reușește să transforme în realitate fiecare vis, oricât ar părea de greu realizabil. Dar oare Moș Crăciun nu își dorește niciodată nimic?

Katya Reider ne dezvăluie în această carte un mare secret al Moșului: odată, într-un an oarecare, i-a plăcut atât de tare trenulețul de jucărie pe care și-l dorea un băiețel pe nume Iulian, încât a fost aproape gata să și-l oprească pentru el, zicându-și că poate băiețelul nici nu va băga de seamă lipsa cadoului dorit. Dar Rudi, renul său credincios, l-a convins că nu trebuie să facă așa ceva cu niciun chip. Așa că Moșul și-a îndeplinit misiunea și i-a dus lui Iulian trenulețul, chiar dacă i-a cam părut rău că se desparte de acea jucărie minunată. Însă ce a urmat după aceea a fost de poveste chiar și pentru acesta, care și-a primit și el cadoul: bucuria din ochii copilului.

Povestea aceasta frumoasă, nu este doar o altă poveste despre Moș Crăciun. Ea este în primul rând o poveste despre bunătate, despre inimi ce bat cu putere pentru o dorință anume, despre tristețe și bucurie și foarte important, despre recunoștință și fericirea pe care o sădește aceasta în sufletul celui ce oferă din inimă.