Recent invitat la FILIT, Mathias Enard revine pe rafturile librăriilor din România cu un micro-roman, amplasat în Veneția secolului XVIII. Pentru cititorii pasionați de romane istorice, „Dorință” e un soi de ghid turistic al acestui oraș încărcat de istorie și populat cu mari artiști care au definit cultura acelui secol. Însă fiind un roman de mici dimensiuni, autorul francez e preocupat mai degrabă de decoruri, de descrieri de gesturi, piese, instrumente și clădiri, decât de povestea care populează aceste decoruri. Avem câteva personaje principale, avem o poveste de iubire și multe lucruri abia sugerate: idile de carnaval, intrigi religioase și politice, o lume bogată, dedicată plăcerilor cărnii, dar și artei. Nimic sigur, nimic care să confere cititorului o garanție că știe cum se va termina această poveste abia schițată.

În fond, „Dorință” e asemeni unui caleidoscop. Îl miști puțin, arunci o privire și rămâi uimit de strălucirea culorilor și a modelului, ca totul apoi să dispară într-o clipă în care ai mișcat jucăria fără să vrei. Așa și cu povestea francezului. Zărești pentru o clipă canalele și palatele venețiene, simți mirosul apei și parfumul carnavalului, ca la final să uiți imediat de ce ai început cartea și care e cu adevărat povestea ei. Un roman potrivit pentru cafeaua de dimineață. Îl recomandă atât grosimea, cât și subiectul.