După lectură aproape că e posibil să comiți o "erezie", să-l alungi pe Pablo Picasso din sfera deităților picturii. Desigur, nu judecând valoarea operei, nici privind obiectiv un astfel de spirit, ci cedând darului scriitoarei. Reușește să se folosească de un jurnal incomplet al Dorei Maar, partenera pictorului pentru câțiva ani, redând trăirile unei femei ancorate la umbra Minotaurului. Nu confundăm persoana cu artistul, dar nimic nu ne împiedică să "citim" oameni sau artă în mai multe chei.

Pe scurt, Dora se îndrăgostește de acest magnet al vremii, adulat de contemporani, își neglijează propria carieră, se compromite în mai multe moduri, ajungând până la o cruntă suferință psihică, tratată chiar cu electroșocuri, după metoda terapeutică a vremurilor. Vocea narativă este un lung exercițiu de înțelegere și vindecare, cu momente de luciditate care aruncă o lumină interesantă asupra a tot ceea ce trăiește în interior, fără a omite momente cheie din realitatea exterioară.

Slavenka Drakulic o "salvează", îi "pune" în mână obiectivul fotografic și redă posterității femeia Dora Maar, realizând, literar, o poză artistic-documentară a iubirii, a geniului, a dominației, a abuzului, a războiului, a prieteniei și feminității, a societății și, în cele din urmă, a morții.