De data aceasta Roald Dahl scrie o poveste cu susul în jos. Dacă până acum vulpoiul-hoț își găsea nașul și era mai mereu aspru pedepsit, de data aceasta același vulpoi devine personajul îndrăgit. Sătui să li se tot fure găinile și curcanii Bean, Bunce și Boggis se hotărăsc să îi facă de petrecanie vulpoiului Fox, chiar dacă asta înseamnă chiar să dărâme întreg dealul în care se găsește vizuina acestuia. Este bine că în această poveste Roald Dahl încurajează furtul și înșelatul chiar dacă Bean, Bunce și Boggies sunt prezentați de la bun început ca niște personaje dezagreabile? E corect că de la un capăt la celălalt al poveștii, deși caută să își scape pielea, vulpoiul e pus tot pe furtișaguri?

Cu siguranță că cei care caută morala în fiecare poveste pentru copii vor dezaproba toate acestea. Dar nu cred ca astfel se citesc cărțile lui Roald Dahl. Cred însă că Domnul Fox, vulpoi fantastic este una dintre cele mai amuzante și mai alerte dintre poveștile lui Roald Dahl, astfel că nu aș recomanda nimănui să o rateze.