Boggis, Bunce și Bean sunt trei fermieri, unul mai ursuz și mai hapsân decât celălalt. Fiecare dintre ei se distinge de ceilalți doar prin diferitele forme de... afurisenie pe care le manifestă. Și totuși, pe cei trei îi leagă ceva: faptul că sunt prădați periodic de vulpoiul Fox, care nu catadicsește să fure rând pe rând, ba din găinile lui Boggis, ba din rațele lui Bunce, ba din curcanii lui Bean. Asta până în ziua în care cei trei fermieri se decid să-l prindă și să-l omoare. Dar Domnul Fox este, așa cum spune și titlul, un vulpoi fantastic. Așa că reușește să scape, el și familia lui, din toate uneltirile celor trei. Ba mai mult, tocmai când aceștia sunt mai pregătiți ca oricând să-i dea „lovitura de grație”, Fox reușește să dea cea mai mare spargere, la fiecare dintre cele trei ferme, rămase nepăzite, și să dea un ospăț pe cinste tuturor animalelor ce trăiesc în galeriile subterane din zonă.
Și totuși, să fie oare această poveste o încurajare a furtișagului? Nicidecum. Este mai degrabă o lecție dată împotriva avariției și a răutății umane, și totodată o laudă adusă perspicacității și spiritului ager, ce vor lua întotdeauna prin surprindere meschinăria gratuită. Este de asemenea și o lecție despre cum trebuie să înveți să mai și pierzi uneori, câte puțin, pentru a câștiga pe termen lung. De bună seamă că, dacă cei trei fermieri s-ar fi făcut că nu observă micile incursiuni de jaf ale vulpoiului, acesta și-ar fi luat regulat doar strictul necesar supraviețuirii familiei sale, iar două-trei păsări furate, prin rotație de la fiecare fermier, cu siguranță nu l-ar fi sărăcit pe niciunul dintre ei. Și toată lumea ar fi putut să trăiască fericită, până la adânci bătrâneți.
