Aceasta este o poveste veche, de pe vremea preaînțeleptului împărat Solomon, când Ierusalimul era poate cel mai frumos oraș din lume. În fața împăratului vin doi frați să li se facă dreptate. Ei se certau din pricina pământului ce le rămăsese moștenire după moartea tatălui lor. Fratele mai mare considera că lui i se cuvine întreaga avere, iar cel mic găsea de cuviință să primească și el o parte. Împăratul Solomon le-a spus o poveste cu alți doi frați aflați în aceeași situație ce și-au împărțit averea în mod egal, ba mai mult, fiecare dintre ei considera că celuilalt i se cuvine ceva în plus față de împărțirea inițială. Ce a făcut fiecare dintre ei mânat de această dragoste de frate, vă invit să descoperiți singuri, cititnd întreaga poveste.
     Așadar, este o poveste despre bunătatea ce biruie dreptatea, despre dragostea ce răstălmăcește rațiunea firii, despre noblețea sufletească ce a zidit mai întâi o familie, apoi un oraș: Ierusalimul. Ea se adresează în egală măsură atât celor mici cât și celor mari, căci virtutea ne privește pe toți, indiferent de vârstă, rasă, sex sau religie.