Câştigătoare a Josette Frank Award (premiu numit Children’s Book Award până în 1996 şi acordat cărţilor care dezvăluie modalităţi optimiste şi realiste de a rezolva problemele complexe din lumea copiilor şi a tinerilor) alături de titluri precum Bătrânul din lună sau Minunea, Din capul meu are un subiect extrem de delicat şi de dificil.
Melody suferă de o boală destul de rară, imposibil de tratat în prezent şi foarte greu de înţeles, o boală din pricina căreia mişcările îi sunt refuzate. Nu poate vorbi sau scrie, nu poate mânca diverse preparate, nu se poate mişca. Suferă de paralizie cerebrală care o ţine blocată într-o clasă de copii cu nevoi speciale diferite ale căror capacităţi de învăţare sunt cu totul altele decât ale ei. De fapt, spre deosebire de ceilalţi care au deficienţe de învăţare, Melody pare că e capabilă să reţină cam toate informaţiile pe care, într-un fel sau altul, le-a primit de-a lungul vieţii. Va putea ea participa alături de ceilalţi copii din clasele “avansate” la concursuri de cultură generală? Se poate integra într-o astfel de echipă? Ce surprize îi rezervă dezvoltarea tehnicii şi, totodată, accesul într-o lume în care oamenii o privesc ca pe un copil “special”?
Impresia pe care mi-a lăsat-o cartea la final este că a fost scrisă mai mult de un specialist decât de un scriitor. O carte care te lasă să te confrunţi direct cu nedreptatea şi care te învaţă cât de frumos şi de complex poate fi fiecare individ.
